Redirecționarea utilizatorilor către traduceri după locul în care se află este posibilă, dar de cele mai multe ori nu ar trebui să fie automată. Google recomandă să nu redirecționați automat vizitatorii de la o versiune lingvistică la alta, pentru că redirecționarea îi poate împiedica pe oameni și pe Googlebot, care accesează site-urile mai ales din SUA, să vadă celelalte versiuni. În UE, un comerciant nu poate trimite clienții, fără acordul lor explicit, către o versiune a site-ului făcută pentru altă țară. Funcționează mai bine așa: fiecare limbă are adresele ei, versiunile sunt legate prin hreflang, ca Google să-i arate fiecăruia versiunea potrivită, iar limba o alege vizitatorul, cel mult ajutat de un banner care i-o sugerează.

Mai jos: de ce redirecționările automate fac rău, ce folosiți în schimb, ce reguli respectați dacă totuși redirecționați și cum arată totul în WordPress.

De ce redirecționarea automată după geolocalizare face mai mult rău

  • Locația nu vă spune limba. O adresă IP arată aproximativ unde se află un dispozitiv, nu în ce limbă citește omul. În Moldova, vorbitorii de română și de rusă locuiesc în aceleași orașe, iar mulți folosesc ambele limbi. La recensământul din 2024, rusa a fost declarată limba vorbită de obicei de 23,5% dintre locuitorii Chișinăului și de 15,9% dintre cei ai țării, dar o cunosc 68,2% dintre locuitorii țării de la 3 ani în sus. Un IP din Chișinău nu spune, deci, nimic despre limba vizitatorului. Ghicitul greșește și cu cei care călătoresc, lucrează peste hotare sau navighează prin VPN ori prin rețeaua firmei. Google spune că analiza locației după IP este dificilă și, în general, nesigură. Cloudflare, care o oferă pe toate planurile, o numește o estimare, nu o știință exactă.
  • Google s-ar putea să nu vadă celelalte versiuni. Google accesează site-urile mai ales din SUA, nu își schimbă locația ca să le găsească variantele, iar robotul lui nu trimite limba preferată (antetul Accept-Language). Un site care redirecționează după locație sau după limba browserului îi poate arăta lui Googlebot o singură versiune.
  • În UE, redirecționarea cere acord. Regulamentul UE privind geoblocarea, aplicabil direct în toate statele membre, deci și în România, nu permite redirecționarea unui client, din cauza cetățeniei, domiciliului sau sediului lui, către o versiune a site-ului făcută, prin limbă sau altfel, pentru clienții dintr-o anumită țară, fără acordul lui explicit. Și cu acord, versiunea deschisă inițial trebuie să rămână ușor accesibilă.
  • Încetinește prima vizită. Fiecare redirecționare adaugă un drum dus-întors până la server, iar una făcută în JavaScript încarcă pagina de două ori. O redirecționare decisă pe server nu se împacă nici cu cache-ul paginilor, pentru că pagina din cache este aceeași pentru toți.

Ce recomandă Google în schimb

  1. O adresă separată pentru fiecare limbă, de exemplu firma.md/ru/ sau ru.firma.md, nu o singură adresă care își schimbă limba după un cookie sau după setările browserului.
  2. Etichete hreflang între versiuni, în secțiunea head a paginii, în antetele HTTP sau în sitemap. Fiecare versiune le enumeră pe toate, inclusiv pe ea însăși, iar o intrare x-default indică pagina pentru toți ceilalți, de exemplu un selector de limbă. Cu hreflang, Google îi arată singur celui care caută în rusă pagina în rusă, fără nici o redirecționare.
  3. Linkuri vizibile spre celelalte limbi pe fiecare pagină, ca cine a ajuns pe versiunea greșită să schimbe limba dintr-un clic.
  4. Semnale explicite pentru țări, nu analiza IP-ului. Pentru un site care se adresează unei anumite țări, Google recomandă adrese proprii țării și hreflang și spune direct să nu adaptați content-ul după analiza adresei IP.

Un banner de limbă: sugestia care nu strică nimic

Dacă vreți să-i ajutați pe cei ajunși pe limba greșită, sugerați, nu impuneți. Un banner mic, în limba probabilă a vizitatorului (după limba browserului), îi spune că pagina există și în limba lui și duce la aceeași pagină în acea limbă. Pe versiunea în rusă, cine are browserul în română vede, de exemplu, „Această pagină este disponibilă și în română”. Arătați-l doar când traducerea există, lăsați vizitatorul să-l închidă și țineți minte alegerea, ca să nu reapară pe fiecare pagină. Oamenii și Google văd în continuare toate versiunile, iar nimeni nu este mutat fără voia lui.

Dacă totuși redirecționați, respectați aceste reguli

  • Redirecționați doar de pe pagina principală sau de pe o pagină de intrare neutră, niciodată de pe paginile la care oamenii ajung din căutare și din linkuri. Marcați acea pagină drept x-default în etichetele hreflang, cum recomandă Google pentru paginile principale care redirecționează automat.
  • Folosiți o redirecționare temporară (302 sau 307). La una temporară, Google arată în rezultate adresa de la care pornește, iar la una permanentă, adresa la care duce. O redirecționare de limbă nu este o mutare definitivă.
  • Trimiteți vizitatorul la aceeași pagină în cealaltă limbă, nu la pagina principală a celeilalte versiuni, și doar când traducerea există.
  • Țineți minte alegerea. După ce vizitatorul a ales o limbă, nu-l mai redirecționați niciodată.
  • Nu faceți o excepție pentru Googlebot. Politicile Google privind spamul numesc cloaking (mascare) afișarea unui content diferit pentru motoarele de căutare și pentru oameni, cu scopul de a manipula pozițiile în căutare. Oricum, hreflang îi permite lui Google să găsească toate versiunile.
  • În UE, întrebați întâi. Arătați sugestia și redirecționați doar dacă vizitatorul o acceptă, cu versiunea inițială la un clic distanță.

Căutați o agenție de marketing orientată spre rezultate?

Obțineți rezultate măsurabile, în limita bugetului dvs.
Colaborați cu noi
 

Cum funcționează pe un site WordPress

  • WPML poate redirecționa după limba browserului, nu după locație. Funcția, „Browser language redirect” (redirecționare după limba browserului), este oprită implicit. Dacă o porniți, alegeți „Only redirect visitors if translations exist” (redirecționează doar dacă există traducerea); „Always redirect visitors” (redirecționează mereu) trimite vizitatorul la pagina principală în limba implicită când pagina deschisă nu are traducere. Redirecționarea rulează în JavaScript, o singură dată, apoi din nou după 24 de ore, așa că prima pagină vizitată se încarcă de două ori, iar documentația WPML avertizează că Google urmează și redirecționările în JavaScript și poate crede că content-ul s-a mutat definitiv în cealaltă limbă. WPML nu are o redirecționare proprie după IP.
  • Pluginurile de geolocalizare caută IP-ul fiecărui vizitator într-o bază de date cu locații. Înainte să instalați unul, verificați cum lucrează cu cache-ul paginilor: o redirecționare decisă în PHP nu rulează când cache-ul servește o pagină salvată, decât dacă pluginul lucrează în browser sau cache-ul păstrează câte o copie pentru fiecare țară.
  • La nivelul CDN-ului. Setarea IP Geolocation din Cloudflare, disponibilă pe toate planurile, adaugă antetul CF-IPCountry, cu țara vizitatorului, la traficul care ajunge la serverul dvs., iar regulile Cloudflare pot verifica și ele țara, așa că o redirecționare decisă acolo rulează înaintea cache-ului. Cloudflare însuși numește localizarea după IP o estimare și recomandă să nu fie singurul semnal când locația trebuie să fie foarte precisă sau ține de lege.

Pe site-urile multilingve pe care le construim, inclusiv pe al nostru, în engleză, română și rusă, folosim WPML. Fiecare limbă are adresele ei (la noi, engleza fără prefix, româna în /ro/ și rusa în /ru/), fiecare pagină tradusă are hreflang, iar pe fiecare pagină selectorul nostru de limbă, fără steaguri (un steag arată o țară, nu o limbă), duce la aceeași pagină în cealaltă limbă. Redirecționarea automată rămâne oprită: selectorul și potrivirea de limbă pe care o face Google singur își fac treaba. Cum se construiește pas cu pas un astfel de site găsiți în ghidul nostru despre site-ul multilingv în WordPress. Dacă plănuiți un site în mai multe limbi sau pentru mai multe țări, această configurare face parte din serviciile noastre de dezvoltare web.

Întrebări frecvente

Redirecționările după geolocalizare strică SEO-ul?

Pot să-l strice. Dacă Googlebot, care vine mai ales din SUA, ajunge mereu pe aceeași versiune, Google poate să nu le găsească sau să nu le indexeze pe celelalte. Cu adrese separate, hreflang și linkuri între versiuni, le găsește pe toate fără nici o redirecționare.

Redirecționarea de limbă trebuie să fie 301 sau 302?

Temporară, 302 sau 307. Un 301 permanent îi spune lui Google că adresa la care duce trebuie să ia locul celei inițiale în rezultate, ceea ce nu e adevărat când destinația depinde de cine deschide pagina.

Limba browserului e un semnal mai bun decât locația?

Da. Browserul trimite la fiecare accesare limbile preferate ale utilizatorului, care spun mai mult despre ce citește omul decât un IP. Googlebot nu trimite nici una, deci și un site care se bazează pe ele are nevoie de hreflang și de linkuri vizibile, ca Google să vadă toate versiunile.

Poate un banner de limbă să înlocuiască de tot redirecționarea?

Pentru cele mai multe site-uri, da. Oferă aceeași scurtătură, nu mută pe nimeni fără un clic și lasă toate versiunile vizibile pentru Google.

Surse